Sari la conținut

Forumul Economic Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la World Economic Forum)
Forumul Economic Mondial

Sediul central al Forumului Economic Mondial din Cologny, Elveția
AbreviereWEF  Modificați la Wikidata
MottoCommitted to improving the state of the world  Modificați la Wikidata
TipOrganizație neguvernamentală internațională
Înființare24 ianuarie 1971; acum 55 ani, 4 luni și 8 zile (1971-01-24)
Fondator(i)Klaus Schwab  Modificați la Wikidata
Statut legalFundație non-profit
Scop/MisiuneFacilitarea cooperării între sectorul public și cel privat și promovarea dialogului privind probleme economice, sociale și politice la nivel global
Țara Elveția[1]  Modificați la Wikidata
SediuCologny, Elveția
Coordonate46°13′31″N 6°11′30″E ({{PAGENAME}}) / 46.225269°N 6.191689°E46.225269; 6.191689
Zona deservităGlobal
Limbi oficialeEngleză
Președinte al Consiliului de AdministrațieLarry Fink
Președinte și director executivBørge Brende
Personal550[2]  Modificați la Wikidata
www.weforum.org
Fostul numeForumul European de Management
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Forumul Economic Mondial (în engleză World Economic Forum – WEF) este o organizație internațională neguvernamentală cu rol de advocacy și un think tank, cu sediul în Cologny, cantonul Geneva, Elveția. A fost fondat la 24 ianuarie 1971 de inginerul german Klaus Schwab. Deși reunește lideri din mediul politic, economic și academic la nivel global, Forumul Economic Mondial nu este un organism interguvernamental și nu dispune de competențe decizionale sau normative asupra statelor sau altor actori publici.

Misiunea declarată a organizației este „îmbunătățirea stării lumii prin implicarea liderilor din mediul de afaceri, din sfera politică, academică și din alte domenii ale societății, în vederea configurării agendelor globale, regionale și sectoriale”.[3] Activitățile sale de advocacy vizează influențarea cadrului de dezbatere și a priorităților de politică publică, fără exercitarea unor atribuții formale de decizie.

Organizația este finanțată în principal de aproximativ 1.000 de companii multinaționale membre.[4]

WEF este cunoscut în special pentru reuniunea sa anuală organizată la sfârșitul lunii ianuarie la Davos, o stațiune montană din cantonul Graubünden, situată în regiunea Alpilor Orientali din Elveția. Această reuniune reunește aproximativ 3.000 de membri plătitori și participanți selectați – printre care investitori, lideri din mediul de afaceri, lideri politici, economiști, personalități publice și jurnaliști – pe parcursul a până la cinci zile, în cadrul cărora sunt abordate teme globale în aproximativ 500 de sesiuni.[5][6] Deși reuniunea de la Davos are o semnificație simbolică și mediatică pronunțată, activitatea organizației nu se limitează la acest eveniment și se desfășoară pe parcursul întregului an.

Pe lângă reuniunea anuală de la Davos, Forumul Economic Mondial convoacă conferințe regionale, elaborează rapoarte tematice, implică membrii săi în inițiative sectoriale specifice[7] și oferă o platformă informală de dialog multilateral pentru lideri din diferite categorii de părți interesate, în vederea cooperării asupra unor proiecte și inițiative comune.[8] În literatura de specialitate, organizația este frecvent analizată ca un actor al guvernanței globale informale, situat la intersecția dintre sectorul public, sectorul privat și societatea civilă.

Forumul Economic Mondial și reuniunea sa anuală de la Davos au fost, de-a lungul timpului, obiectul unor critici, care pot fi clasificate în critici de natură politică, instituțională și de politici publice. Printre acestea se numără acuzații privind capturarea corporativă a instituțiilor globale și democratice, inițiative de „albire” instituțională (institutional whitewashing), costurile publice asociate asigurării securității evenimentelor, statutul organizației de entitate scutită de impozite, lipsa de claritate și transparență a proceselor decizionale și a criteriilor de aderare, deficitul de transparență financiară, precum și impactul asupra mediului al reuniunilor sale anuale.[9][10]

Klaus Schwab, fondator al Forumului Economic Mondial și fost președinte executiv.

Istorie

[modificare | modificare sursă]
Profesorul Klaus Schwab deschide Forumul European de Management inaugural, desfășurat la Davos în 1971.
F. W. de Klerk și Nelson Mandela își strâng mâna la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial, organizată la Davos în ianuarie 1992.
Henry Kissinger alături de foști lideri ai Uniunii Sovietice, în cadrul reuniunii anuale a Forumului Economic Mondial din 1992.
Børge Brende, președinte și director general al Forumului Economic Mondial, la conferința de presă de deschidere a reuniunii din 2008, desfășurată la Cape Town, Africa de Sud.

Forumul Economic Mondial a fost fondat în 1971 de Klaus Schwab, profesor de afaceri la Universitatea din Geneva.[11] Inițial cunoscut sub denumirea de Forumul European de Management, acesta și-a schimbat numele în Forumul Economic Mondial în 1987, schimbare care a reflectat extinderea misiunii organizației către crearea unei platforme de dialog privind probleme economice, sociale și politice de interes internațional.[12]

În februarie 1971, Schwab a invitat 450 de directori ai unor companii din Europa Occidentală să participe la primul Simpozion European de Management, desfășurat la Centrul de Congrese din Davos, sub patronajul Comisiei Europene și al asociațiilor industriale europene. Scopul declarat al reuniunii a fost familiarizarea firmelor europene cu practicile manageriale americane.[13] Ulterior, Schwab a constituit Forumul Economic Mondial ca organizație non-profit, cu sediul la Geneva, care a început să atragă lideri ai mediului de afaceri european la reuniunile anuale organizate la Davos, în luna ianuarie.[14]

Cea de-a doua ediție a Forumului European de Management, organizată în 1972, a marcat prima participare a unui șef de guvern în calitate de vorbitor, respectiv prim-ministrul Luxemburgului, Pierre Werner.[15]

Evoluțiile anului 1973, între care prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton Woods, ce guvernase ordinea monetară internațională postbelică, și izbucnirea Războiului de Yom Kippur, au determinat lărgirea ariei tematice a reuniunii anuale, de la management la probleme economice și sociale. În acest context, liderii politici au fost invitați pentru prima dată să participe la reuniunea anuală din ianuarie 1974.[16]

În primul deceniu de existență, reuniunile forumului s-au caracterizat printr-o atmosferă relativ informală, numeroși participanți practicând sporturi de iarnă și participând la evenimentele sociale organizate seara. Referindu-se la ediția din 1981, un participant a remarcat că „forumul oferă o vacanță plăcută pe cheltuiala firmei”.[17]

În timp, reuniunea anuală de la Davos a devenit un cadru frecvent utilizat de liderii politici pentru promovarea intereselor naționale. Declarația de la Davos a fost semnată în 1988 de Grecia și Turcia, contribuind la detensionarea relațiilor bilaterale. În 1992, președintele Africii de Sud, F. W. de Klerk, s-a întâlnit cu Nelson Mandela și cu liderul Mangosuthu Buthelezi în cadrul reuniunii anuale, aceasta reprezentând prima lor apariție comună în afara Africii de Sud. La reuniunea din 1994, ministrul israelian de externe Shimon Peres și președintele Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, au ajuns la un proiect de acord privind Gaza și Ierihon.[18] Așa-numitul „Pact de la Davos” din 1996 a reflectat sprijinul acordat de unii dintre participanții influenți ai forumului lui Boris Elțin pentru menținerea sa în funcția de președinte al Federației Ruse, în detrimentul favoritului de atunci, Ghenadi Ziuganov, liderul Partidului Comunist al Federației Ruse.[19]

În urma atentatelor din 11 septembrie 2001, reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial din 2002 a fost organizată pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, la New York.[20][21] În ianuarie 2003, secretarul de stat al SUA, Colin Powell, a participat la reuniunea de la Davos în vederea obținerii sprijinului internațional pentru războiul global împotriva terorismului și pentru iminenta invazie a Irakului.[21][22]

În octombrie 2004, Forumul Economic Mondial a atras atenția publică prin demisia directorului său general[23] și a directorului executiv José María Figueres, ca urmare a primirii nedeclarate a peste 900.000 de dolari SUA sub formă de onorarii de consultanță de la compania franceză de telecomunicații Alcatel.[24] Cazul a fost consemnat de Transparency International în Raportul global privind corupția din 2006.[25]

În ianuarie 2006, Forumul Economic Mondial a publicat în revista Global Agenda un articol intitulat „Boicotarea Israelului”, distribuit tuturor celor 2.340 de participanți la reuniunea anuală.[26] Ulterior, Klaus Schwab a calificat publicarea articolului drept „un eșec inacceptabil al procesului editorial”.[27]

La sfârșitul anului 2015, organizatorii forumului au extins invitațiile pentru ediția din 2016 și către o delegație nord-coreeană, invocând „semnale pozitive provenite din țară”. Coreea de Nord nu mai participase la reuniunile Forumului Economic Mondial din 1998. Deși invitația a fost inițial acceptată,[28] aceasta a fost revocată la 13 ianuarie 2016, în urma testului nuclear nord-coreean din 6 ianuarie 2016. Participarea a fost condiționată de regimul sancțiunilor internaționale existente sau preconizate.[29][30] În pofida protestelor formulate de Coreea de Nord, comitetul forumului a menținut excluderea, apreciind că, în aceste circumstanțe, nu exista posibilitatea unui dialog internațional.[31]

Reuniunea de la Davos din 2017 a atras o atenție deosebită prin participarea, pentru prima dată, a unui șef de stat al Republicii Populare Chineze. În contextul Brexitului, al instalării unei administrații americane cu orientare protecționistă și al presiunilor exercitate asupra regimurilor de liber schimb, Xi Jinping a apărat arhitectura economică globală și a prezentat China drept o putere responsabilă, cu un rol activ în domeniul protecției mediului. Potrivit relatărilor contemporane, acesta a criticat mișcările populiste favorabile introducerii tarifelor vamale, avertizând asupra riscurilor de izolare și de diminuare a oportunităților economice.[32]

În 2018, prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, a susținut discursul inaugural al sesiunii plenare, devenind primul șef de guvern indian care a deschis reuniunea anuală de la Davos. Acesta a identificat schimbările climatice, terorismul și protecționismul drept principalele provocări globale și a subliniat necesitatea cooperării internaționale pentru abordarea acestora.[33]

În 2019, președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, a susținut discursul principal al sesiunii plenare. În cadrul primei sale deplasări internaționale la Davos, acesta a prezentat orientarea liberală a politicilor economice ale guvernului său și a susținut public că Brazilia își asumă protejarea pădurii tropicale, concomitent cu utilizarea resurselor pentru producția agricolă și export. Totodată, a afirmat intenția guvernului de a integra mai profund Brazilia în economia globală prin adoptarea bunelor practici internaționale promovate de OCDE.[34] Îngrijorările de mediu, inclusiv fenomenele meteorologice extreme și eșecul măsurilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice, s-au numărat printre principalele riscuri globale identificate de participanții la forum.[35] La 13 iunie 2019, Forumul Economic Mondial și Organizația Națiunilor Unite au semnat un Cadru de parteneriat strategic în vederea accelerării implementării Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.[36]

Forumul Economic Mondial din 2021 era programat să se desfășoare la Singapore, în perioada 17–20 august,[37][38][39] însă a fost anulat la 17 mai 2021. Organizatorii au decis ca o nouă reuniune să fie organizată în prima jumătate a anului 2022, cu stabilirea ulterioară a datei și a locației.[40]

La sfârșitul lunii decembrie 2021, Forumul Economic Mondial a anunțat că situația pandemică făcea extrem de dificilă organizarea unei reuniuni globale cu prezență fizică. Transmisibilitatea variantei Omicron a virusului SARS-CoV-2 și impactul acesteia asupra mobilității internaționale au impus amânarea evenimentului, reuniunea de la Davos fiind reprogramată pentru perioada 22–26 mai 2022.[41][42]

Cancelarul federal al Germaniei, Olaf Scholz, și președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, ianuarie 2025.

Printre temele abordate la reuniunea din 2022 s-au numărat invazia rusă a Ucrainei, schimbările climatice, insecuritatea energetică și inflația. Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, a susținut un discurs special, mulțumind comunității internaționale pentru sprijinul acordat și solicitând măsuri suplimentare.[43][44] Reuniunea a fost marcată de absența unei delegații ruse pentru prima dată din 1991, fapt descris de The Wall Street Journal drept un semnal al „destrămării globalizării”.[45][46] Fosta Casă a Rusiei, spațiu oficial de reprezentare al Federației Ruse la Davos, a fost utilizată pentru prezentarea crimelor de război comise de Rusia.[47]

Reuniunea anuală din 2023 a Forumului Economic Mondial a avut loc la Davos, Elveția, în perioada 16–20 ianuarie, sub tema „Cooperare într-o lume fragmentată”.[48]

La 21 aprilie 2025, Klaus Schwab, președintele Consiliului de administrație al Forumului Economic Mondial, a informat Consiliul că, „în urma anunțului recent și odată cu intrarea în cel de-al 88-lea an de viață”, a decis să se retragă, cu efect imediat, din funcția de președinte și din calitatea de membru al Consiliului.[49]

În august 2025, Forumul a fost supus unei atenții sporite în urma unor acuzații formulate de avertizori de integritate privind nereguli financiare și existența unui mediu de lucru toxic. Președintele interimar, Peter Brabeck-Letmathe, fost director general al Nestlé, a demisionat, invocând observațiile sale directe asupra acestor condiții.[50] Deși o investigație internă realizată de firma de avocatură Homburger din Zürich și de firma americană Covington & Burling nu a identificat dovezi ale unor „abateri materiale” comise de Klaus Schwab sau de soția sa, Hilde, Consiliul a anunțat consolidarea structurilor de guvernanță.[51] Totodată, Forumul i-a numit pe Larry Fink, director general al BlackRock, și pe André Hoffmann, vicepreședinte al Roche Holding, în funcția de copreședinți interimari ai Consiliului.[52]

Organizare

[modificare | modificare sursă]

Cu sediul central în Cologny, Forumul Economic Mondial (WEF) deține birouri și în New York, Beijing, Tokyo și Seul. În ianuarie 2015, a fost recunoscut de Guvernul Federal Elvețian ca organizație neguvernamentală cu statut de „alt organism internațional”, în temeiul Legii elvețiene privind statul-gazdă.[53] Acest statut conferă organizației anumite facilități juridice specifice entităților găzduite, fără a-i conferi caracter interguvernamental sau competențe de drept public.

La 10 octombrie 2016, WEF a anunțat deschiderea Centrului pentru a Patra Revoluție Industrială în San Francisco. Potrivit organizației, centrul funcționează ca o platformă de dialog, expertiză și impact privind transformările științifice și tehnologice care influențează modul de viață, de muncă și de interacțiune socială.[54] WEF coordonează în total 19 astfel de centre, localizate în Africa, Asia, Europa, America de Nord și America de Sud.[55]

Forumul Economic Mondial declară că este neutru din punct de vedere politic și neafiliat unor interese politice, partizane sau naționale. Până în 2012, a deținut statut de observator pe lângă Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite; organizația se află sub supravegherea autorităților federale elvețiene, exercitată prin Consiliul Federal. Consiliul fundației reprezintă organul suprem de guvernanță, având atribuții de supraveghere instituțională și orientare strategică.[56]

Consiliul de conducere, prezidat de președintele și directorul general al WEF, Børge Brende, constituie organul executiv al organizației și este responsabil de administrarea curentă și de punerea în aplicare a deciziilor strategice adoptate la nivelul structurilor de guvernanță. Membrii consiliului de conducere sunt Børge Brende, Julien Gattoni, Jeremy Jurgens, Adrian Monck, Sarita Nayyar, Olivier M. Schwab, Saadia Zahidi și Alois Zwinggi.[57]

Consiliul de administrație (Board of Trustees)

[modificare | modificare sursă]

Până la retragerea sa în 2025, Forumul Economic Mondial a fost condus de fondatorul său, Klaus Schwab, în calitate de președinte. Supravegherea strategică și reprezentarea instituțională sunt asigurate de un consiliu de administrație, compus din personalități din mediul de afaceri, din sfera politică, academică și din societatea civilă. Consiliul de administrație nu exercită atribuții executive, rolul său fiind limitat la supraveghere, orientare strategică și reprezentare instituțională.

Începând cu anul 2024, consiliul de administrație este alcătuit din: Regina Rania a Iordaniei, Mukesh Ambani, Ajay S. Banga, Marc Benioff, Peter Brabeck-Letmathe, Thomas Buberl, Laurence D. Fink, Chrystia Freeland, Orit Gadiesh, Kristalina Georgieva, Fabiola Gianotti, Al Gore, Andre Hoffmann, Paula Ingabire, Joe Kaeser, Christine Lagarde, Yo-Yo Ma, Patrice Motsepe, Ngozi Okonjo-Iweala, Lubna S. Olayan, David M. Rubenstein, Ulf Mark Schneider, Klaus Schwab, Tharman Shanmugaratnam, Jim Hagemann Snabe, Julie Sweet, Feike Sijbesma, Heizō Takenaka, and Zhu Min.[58]

Printre membrii consiliului de administrație, actuali sau foști, se numără: Al Gore, Herman Gref, André Hoffmann, Carlos Ghosn, Christine Lagarde, Chrystia Freeland, David Rubenstein, Ernesto Zedillo, Fabiola Gianotti, Feike Sijbesma, Heizō Takenaka, Indra Nooyi, Jack Ma, Jim Hagemann Snabe, José Ángel Gurría, Josef Ackermann, Klaus Schwab, Kofi Annan, Laurence Fink, Leo Rafael Reif, Luis Alberto Moreno, Marc Benioff, Mark Carney, Maurice Lévy, Michael Dell, Mukesh Ambani, Muriel Pénicaud, Niall FitzGerald, Orit Gadiesh, Peter Brabeck-Letmathe, Peter Maurer, Regina Rania a Iordaniei, Rajat Gupta, Susan Hockfield, Tharman Shanmugaratnam, Tony Blair, Mark Schneider, Ursula von der Leyen, Yo-Yo Ma, Zhu Min, Ivan Pictet, Joseph P. Schoendorf, Peter D. Sutherland, and Victor L. L. Chu.[12][59][60]

Calitatea de membru

[modificare | modificare sursă]

Fundația este finanțată de aproximativ 1.000 de companii membre, în principal întreprinderi multinaționale cu o cifră de afaceri anuală de peste cinci miliarde de dolari, pragul variind în funcție de sector și regiune. Aceste companii se numără printre actorii economici dominanți ai industriilor și/sau economiilor naționale respective și participă la activitățile forumului fără a dobândi competențe de reglementare, reprezentare politică sau decizie publică. Calitatea de membru reflectă exclusiv nivelul de implicare în activitățile organizației, cuantumul cotizațiilor fiind corelat cu participarea la reuniuni, proiecte și inițiative.[61]

În 2011, costul anual al calității de membru era de 52.000 USD pentru un membru individual, 263.000 USD pentru statutul de „Industry Partner” și 527.000 USD pentru statutul de „Strategic Partner”. Taxa de admitere era de 19.000 USD per persoană.[62] În 2014, WEF a majorat cotizațiile anuale cu 20%, crescând costul statutului de „Strategic Partner” de la 500.000 CHF (523.000 USD) la 600.000 CHF (628.000 USD).[63]

Activități

[modificare | modificare sursă]

Reuniunea anuală de la Davos

[modificare | modificare sursă]
Un magazin de articole sportive transformat temporar într-un spațiu de recepție informală pentru „Caspian Week”, WEF 2018

Evenimentul principal al Forumului Economic Mondial îl constituie reuniunea anuală organizată exclusiv pe bază de invitație, desfășurată la sfârșitul lunii ianuarie la Davos, în Elveția. Participarea este stabilită de organizatori în funcție de criterii instituționale și profesionale, fără a presupune un mecanism deschis de reprezentare. Reuniunea reunește directori executivi ai celor aproximativ 1.000 de companii membre, alături de personalități politice selectate, reprezentanți ai mediului academic, ai organizațiilor neguvernamentale, lideri religioși și reprezentanți ai mass-mediei, într-un cadru alpin.

Dezbaterile desfășurate în cadrul reuniunii de iarnă vizează teme majore de interes global, precum globalizarea, piețele de capital, administrarea averii, conflictele internaționale, problemele de mediu și posibilele răspunsuri de politică publică asociate acestora.[7][64] Reuniunea nu are caracter decizional, iar discuțiile și concluziile formulate în acest cadru nu produc efecte juridice sau politice obligatorii.

Participanții iau parte, de asemenea, la exerciții de simulare și activități de tip joc de rol, precum Investment Heat Map.[65] Întâlnirile informale desfășurate în paralel cu programul oficial sunt considerate, potrivit unor evaluări, comparabile cu sesiunile formale în ceea ce privește generarea de idei și opțiuni de politică publică.[66]

Pe lângă programul oficial organizat în Centrul de Congrese, la Davos au loc numeroase evenimente paralele, accesibile exclusiv pe bază de invitație, organizate independent de guverne, corporații și organizații ale societății civile. Acestea nu constituie activități oficiale ale Forumului Economic Mondial. Printre evenimentele frecvent menționate se numără FT/CNBC Nightcap,[67], Open Forum,[68] Swedish Lunch,[69] Goals House,[70] SAP House[71] și Avicii Tribute Concert for Mental Health Awareness.[72]

La reuniunea anuală participă, de regulă, aproximativ 3.000 de persoane din aproape 110 state, care iau parte la peste 400 de sesiuni. Participarea a inclus peste 340 de personalități publice, dintre care mai mult de 70 de șefi de stat și de guvern și 45 de conducători ai unor organizații internaționale. De asemenea, sunt reprezentați aproximativ 230 de jurnaliști și aproape 40 de lideri culturali.[73]

Interiorul Centrului Media, 2007

Până la 500 de jurnaliști din presa online, scrisă, radio și televiziune participă la reuniune, având acces la sesiunile incluse în programul oficial, dintre care unele sunt transmise online.[74] Accesul nu este însă uniform, anumite zone fiind rezervate exclusiv deținătorilor de ecusoane albe. Potrivit jurnalistului BBC Anthony Reuben, „Davos funcționează pe baza unui sistem de ecusoane aproape de tip castă. Un ecuson alb indică statutul de delegat – fie director executiv al unei companii, fie lider al unui stat (caz în care ecusonul este completat cu un marcaj holografic), fie jurnalist de rang înalt. Un ecuson portocaliu indică statutul de jurnalist obișnuit”.[75] Sistemul de acreditare are rol exclusiv logistic și de securitate și nu afectează libertatea editorială a mass-mediei.

Începând cu anul 2024, Forumul Economic Mondial a introdus un nou sistem de ecusoane, incluzând ecusoanele acreditate, care oferă acces la Ice Village, o structură distinctă, de dimensiuni reduse, față de Centrul de Congrese principal.[76] Dezbaterile plenare ale reuniunii anuale sunt puse la dispoziția publicului prin intermediul platformei YouTube,[77] în timp ce alte sesiuni și reuniuni pot avea caracter închis. Materialele fotografice oficiale sunt publicate pe Flickr.[78][79]

Categorii de ecusoane
Tip de ecuson Descriere
Ecuson de delegat FEM (ecuson alb) Ecuson oficial FEM de cel mai înalt nivel. Oferă acces la Centrul de Congrese, la sesiunile oficiale și la majoritatea zonelor cu acces restricționat. Delegații de rang foarte înalt, inclusiv șefii de stat și de guvern, pot avea ecusoane cu marcaje holografice suplimentare.
Ecuson roșu / galben / portocaliu Ecuson oficial FEM emis pentru personal auxiliar și acreditat, inclusiv șoferi, gărzi de corp și jurnaliști. Permite accesul la zonele de presă și la anumite sesiuni oficiale, cu restricții specifice fiecărei categorii.
Ecuson acreditat Ecuson oficial FEM introdus în 2024. Nu permite accesul la Centrul de Congrese, dar oferă acces la hoteluri securizate și la Ice Village, o structură separată, de dimensiuni mai reduse, utilizată pentru evenimente și întâlniri oficiale.[80]
Ecuson pentru hotel securizat Ecuson neoficial FEM. Oferă acces exclusiv la hoteluri securizate și permite traversarea perimetrelor de securitate controlate de poliție, fiind utilizat pentru întâlniri, evenimente private și saloane dedicate delegațiilor și partenerilor.[81]
Prezentare generală a reuniunilor anuale anterioare
An Date Temă
1988 Noua stare a economiei mondiale
1989 Evoluții-cheie în anii ’90: implicații pentru mediul de afaceri global
1990 Cooperare competitivă într-un deceniu marcat de turbulențe
1991 O nouă direcție pentru leadershipul global
1992 Cooperare globală și megacompetiție
1993 Mobilizarea tuturor forțelor pentru redresarea economiei globale
1994 Redefinirea premiselor fundamentale ale economiei mondiale
1995 26–30 ianuarie Leadership pentru provocări dincolo de creșterea economică
1996 1–6 februarie Susținerea procesului de globalizare
1997 30 ianuarie – 4 februarie Construirea societății în rețea
1998 29 ianuarie – 3 februarie Gestionarea volatilității și prioritățile secolului XXI
1999 28 ianuarie – 2 februarie Globalizare responsabilă: gestionarea impactului globalizării
2000 26 ianuarie – 2 februarie Noi începuturi: producerea unei schimbări reale
2001 25–30 ianuarie Menținerea creșterii și reducerea decalajelor: un cadru pentru viitorul global
2002 31 ianuarie – 4 februarie Leadership în vremuri fragile (desfășurată la New York, în loc de Davos)
2003 21–25 ianuarie Construirea încrederii
2004 21–25 ianuarie Parteneriate pentru securitate și prosperitate
2005 26–30 ianuarie Asumarea responsabilității pentru decizii dificile
2006 25–29 ianuarie Imperativul creativității[82]
2007 24–28 ianuarie Modelarea agendei globale și schimbarea echilibrului de putere
2008 23–27 ianuarie Puterea inovării colaborative
2009 28 ianuarie – 1 februarie Modelarea lumii post-criză
2010 27–30 ianuarie Îmbunătățirea stării lumii: regândire, reproiectare și reconstrucție
2011 26–30 ianuarie Norme comune pentru noua realitate
2012 25–29 ianuarie Marea transformare: conturarea unor noi modele
2013 23–27 ianuarie Dinamism rezilient[83]
2014 22–25 ianuarie Remodelarea lumii: consecințe pentru societate, politică și mediul de afaceri
2015 21–24 ianuarie Un nou context global
2016 20–23 ianuarie Gestionarea celei de-a patra revoluții industriale
2017 17–20 ianuarie Leadership receptiv și responsabil
2018 23–26 ianuarie Crearea unui viitor comun într-o lume fragmentată
2019 22–25 ianuarie Globalizarea 4.0: modelarea unei arhitecturi globale în era celei de-a patra revoluții industriale
2020 20–24 ianuarie Părți interesate pentru o lume coerentă și durabilă[necesită citare]
2021 17–20 august An crucial pentru reconstruirea încrederii,[84] anulată ca urmare a Pandemia de COVID-19
2022 22–26 mai Istoria la un punct de cotitură: politici guvernamentale și strategii de afaceri[85]
2023 16–20 ianuarie Cooperare într-o lume fragmentată[48]
2024 15–19 ianuarie Reconstruirea încrederii[86]
2025 20–24 ianuarie Colaborare pentru era inteligenței[87]
2026 19–23 ianuarie Spiritul dialogului[88]

Rapoarte de cercetare

[modificare | modificare sursă]
Jurnalista pakistaneză Sharmeen Obaid-Chinoy, de două ori laureată a Premiului Oscar, la Forumul Economic Mondial în 2013.

Forumul Economic Mondial funcționează și ca centru de analiză strategică, publicând o gamă largă de rapoarte. În special, Strategic Insight Teams (Echipele de analiză strategică) se concentrează pe elaborarea de rapoarte relevante în domeniile competitivității, riscurilor globale și analizei scenariilor.

Sub denumirile oficiale în limba engleză, Competitiveness Team (Echipa pentru competitivitate) publică o serie de rapoarte economice anuale (anul primei publicări este indicat între paranteze):[89][90]

  • Global Competitiveness Report (Raportul global al competitivității, 1979), care evaluează competitivitatea statelor și a economiilor;
  • Global Information Technology Report (Raportul global privind tehnologia informației, 2001), care analizează competitivitatea în funcție de nivelul de pregătire în domeniul tehnologiei informației;
  • Global Gender Gap Report (Raportul global privind decalajul de gen), consacrat analizei inegalităților dintre femei și bărbați;
  • Global Risks Report (Raportul global privind riscurile, 2006), axat pe identificarea și evaluarea principalelor riscuri la nivel global;
  • Global Travel and Tourism Report (Raportul global privind competitivitatea în turism și călătorii, 2007), care măsoară performanța sectorului turistic;
  • Financial Development Report (Raportul privind dezvoltarea financiară, 2008)[121], conceput ca instrument de referință pentru evaluarea sistemelor financiare și stabilirea priorităților de reformă;[91] și
  • Global Enabling Trade Report (Raportul global privind facilitarea comerțului, 2008), care oferă o analiză comparativă a măsurilor ce facilitează comerțul internațional.

Risk Response Network (Rețeaua de răspuns la riscuri) publică anual un raport dedicat evaluării riscurilor care prezintă relevanță intersectorială și un grad ridicat de incertitudine, pot genera pierderi economice de peste 10 miliarde de dolari SUA sau suferință umană majoră și necesită o abordare de tip multi-stakeholder (implicarea mai multor categorii de actori) pentru prevenire și atenuare.[92][93]

În 2020, forumul a publicat raportul Nature Risk Rising: Why the Crisis Engulfing Nature Matters for Business and the Economy (Creșterea riscurilor asociate naturii: de ce criza care afectează natura este relevantă pentru mediul de afaceri și economie).[94][95] Raportul estimează că aproximativ jumătate din produsul intern brut global depinde, în mare sau moderată măsură, de capitalul natural, concluzie în concordanță cu raportul de evaluare IPBES din 2019.[96] De asemenea, se arată că fiecare dolar investit în refacerea capitalului natural generează beneficii economice de aproximativ nouă dolari.[97]

Inițiative

[modificare | modificare sursă]

Sănătate

[modificare | modificare sursă]

La 19 ianuarie 2017, Coalition for Epidemic Preparedness Innovations (CEPI), o inițiativă internațională multi-actor orientată spre consolidarea capacității globale de prevenire și răspuns la epidemii, a fost lansată în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos. Inițiativa, finanțată din surse internaționale, vizează asigurarea accesului la vaccinuri în situații de urgență sanitară la nivel global și în contexte pandemice, precum și cercetarea și dezvoltarea de noi vaccinuri pentru bolile tropicale, al căror risc epidemiologic este în creștere. Proiectul beneficiază de finanțare publică și privată, incluzând o contribuție inițială de 460 de milioane de dolari SUA din partea guvernelor Germaniei, Japoniei și Norvegiei, completată de sprijinul Bill & Melinda Gates Foundation și al Wellcome Trust.[98]

Între 21 și 24 ianuarie 2020, în faza incipientă a pandemiei de COVID-19, CEPI a purtat consultări cu conducerea companiei Moderna în vederea conturării unor planuri privind dezvoltarea unui vaccin împotriva COVID-19, în marja reuniunii de la Davos,[99] într-un moment în care, la nivel mondial, erau raportate 274 de cazuri confirmate și 16 decese asociate virusului.[131] World Health Organization a declarat o urgență de sănătate publică de interes internațional șase zile mai târziu.[100] The WHO declared a global health emergency 6 days later.[101]

Societate

[modificare | modificare sursă]

Global Water Initiative (Inițiativa globală pentru apă) reunește actori instituționali, economici și de dezvoltare din sectoare diverse, printre care Alcan Inc., Swiss Agency for Development and Cooperation, USAID India, UNDP India, Confederation of Indian Industry (CII), Government of Rajasthan și NEPAD Business Foundation, având ca obiectiv dezvoltarea de parteneriate public–private în domeniul gestionării durabile a resurselor de apă în Africa de Sud și India.[citation needed]

În vederea prevenirii și combaterii corupției, Partnering Against Corruption Initiative (PACI – Inițiativa de parteneriat împotriva corupției) a fost lansată de directori executivi din sectoarele ingineriei și construcțiilor, energiei și metalelor, precum și din industria extractivă, cu ocazia reuniunii anuale de la Davos din ianuarie 2004. PACI funcționează ca o platformă de cooperare condusă de mediul de afaceri, menită să faciliteze schimbul de bune practici și experiență practică în abordarea riscurilor de corupție și a dilemelor de natură etică. Aproximativ 140 de companii au aderat la această inițiativă.[102]

Mediu

[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului al XXI-lea, forumul și-a intensificat preocupările legate de protecția mediului, schimbările climatice și dezvoltarea durabilă.[103] În Manifestul de la Davos 2020, document programatic fără caracter juridic obligatoriu, se afirmă, printre altele, că o companie:

  • „îndeplinește rolul de administrator responsabil al mediului și al resurselor materiale, în beneficiul generațiilor viitoare, protejând în mod conștient biosfera și promovând o economie circulară, partajată și regenerativă.”
  • „gestionează în mod responsabil procesul de creare a valorii economice pe termen scurt, mediu și lung, în vederea obținerii unor randamente sustenabile pentru acționari, fără a compromite interesele generațiilor viitoare.”
  • „depășește statutul de simplă entitate economică generatoare de profit și contribuie la realizarea aspirațiilor umane și sociale ca parte a unui sistem socio-economic mai larg. Performanța trebuie evaluată nu doar prin prisma randamentelor pentru acționari, ci și în raport cu atingerea obiectivelor de mediu, sociale și de bună guvernanță (ESG – environmental, social and governance).”[104]

Inițiativa pentru mediu a forumului vizează cu prioritate combaterea schimbărilor climatice și gestionarea durabilă a resurselor de apă. În cadrul Dialogului de la Gleneagles privind schimbările climatice, guvernul Regatului Unit a solicitat World Economic Forum, la Summitul G8 de la Gleneagles din 2005, să faciliteze un dialog structurat cu mediul de afaceri în vederea formulării unor recomandări privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Recomandările, susținute de un grup global de directori executivi, au fost prezentate liderilor statelor G8 înaintea Summitului de la Toyako, Hokkaido, Japonia, din iulie 2008.[105][106]

În 2016, forumul a publicat un articol în care se arată că, în anumite contexte, reducerea nivelului de consum poate contribui la creșterea bunăstării. Este menționat exemplul Costa Ricăi, unde produsul intern brut este de aproximativ patru ori mai redus decât în numeroase state din Europa Occidentală și America de Nord, în timp ce indicatorii de sănătate și calitate a vieții sunt superiori. Un studiu realizat în Statele Unite indică faptul că veniturile care depășesc pragul de 75.000 de dolari SUA nu determină în mod necesar o creștere suplimentară a bunăstării. În acest context, New Economics Foundation a elaborat Happy Planet Index, ca instrument alternativ de evaluare a bunăstării.[107]

În ianuarie 2017, forumul a lansat Platform for Accelerating the Circular Economy (PACE – Platforma pentru accelerarea economiei circulare), un parteneriat public–privat la nivel global care urmărește extinderea și implementarea la scară largă a soluțiilor specifice economiei circulare.[108][109] Platforma este coprezidată de Frans van Houten, director executiv al Philips, și de Naoko Ishii, director executiv al Global Environment Facility și fost conducător al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).[110] În calitate de parteneri de expertiză participă Ellen MacArthur Foundation, International Resource Panel, Circle Economy, Chatham House, Institutul Național Olandez pentru Sănătate Publică și Mediu, Programul ONU pentru Mediu și Accenture. Programul beneficiază de sprijin financiar din partea unor instituții publice și actori economici, inclusiv autorități guvernamentale din Regatul Unit și Țările de Jos.[111]

În cadrul reuniunii din 2017, forumul a pus un accent deosebit pe Inițiativa privind mediul și securitatea resurselor naturale, în scopul promovării creșterii economice incluzive și al adoptării unor practici industriale sustenabile. În contextul intensificării protecționismului comercial și al apariției unor bariere în calea comerțului internațional, forumul a pledat pentru o abordare mai responsabilă din punct de vedere social a activității companiilor globale, cu un accent special pe decarbonizarea economiilor puternic industrializate, inclusiv China.[112]

Tot în 2017, forumul a lansat inițiativa Fourth Industrial Revolution for the Earth, o colaborare între forum, Stanford University și PwC, finanțată de Mava Foundation.[113] În 2018, forumul a anunțat că unul dintre proiectele incluse în această inițiativă este Earth BioGenome Project, care are ca obiectiv secvențierea genomurilor tuturor organismelor vii de pe Pământ.[114]

Forumul Economic Mondial desfășoară, de asemenea, inițiative orientate spre reducerea poluării cu materiale plastice, arătând că, până în 2050, acestea ar putea consuma aproximativ 15% din bugetul global de carbon și ar putea depăși, ca masă totală, biomasa peștilor din oceanele lumii. Tranziția către economia circulară este prezentată drept o soluție structurală pentru limitarea acestui impact.[115][116]

Tema reuniunii anuale din 2020 a fost „Stakeholders for a Cohesive and Sustainable World” („Părți interesate pentru o lume coerentă și durabilă”). Schimbările climatice și dezvoltarea durabilă au constituit teme centrale ale dezbaterilor. Numeroși participanți au susținut că produsul intern brut nu reflectă în mod adecvat nivelul de bunăstare și că subvențiile pentru combustibilii fosili ar trebui eliminate. A fost exprimată, de asemenea, necesitatea reformării capitalismului contemporan. Al Gore a sintetizat concluziile reuniunii afirmând: „Forma de capitalism pe care o avem astăzi trebuie reformată”.[117]

În cadrul acestei reuniuni, forumul:

  • a lansat Trillion Tree Campaign, o inițiativă care urmărește plantarea, refacerea și conservarea unui trilion de arbori la nivel global, într-un interval de zece ani, în vederea refacerii biodiversității și a atenuării schimbărilor climatice. Donald Trump s-a alăturat inițiativei. Forumul a subliniat rolul soluțiilor bazate pe natură în atingerea obiectivelor stabilite prin Acordul de la Paris.[118]
  • a analizat impactul schimbărilor climatice și a formulat un apel la extinderea capacităților de producere a energiei din surse regenerabile, creșterea eficienței energetice, modificarea modelelor de consum și captarea și stocarea carbonului din atmosferă. Forumul a avertizat că o creștere a temperaturii globale cu 2 °C peste nivelurile preindustriale ar putea declanșa o criză climatică ireversibilă și a solicitat guvernelor să își respecte angajamentele asumate prin Acordul de la Paris.[119]

La reuniunea anuală din 2021, UNFCCC a lansat inițiativa „UN Race to Zero Emissions Breakthroughs”, un cadru voluntar de angajamente climatice, care urmărește transformarea structurală a 20 de sectoare economice în vederea atingerii neutralității climatice, cu obiective intermediare stabilite înainte de COP26 de la Glasgow. Potrivit organizatorilor, pragul de participare de 20% reprezintă un punct de inflexiune, după care transformarea întregului sector devine ireversibilă.[120][121]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ https://www.lobbyfacts.eu/datacard/world-economic-forum?rid=567538843366-43. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ↑ (PDF) http://www3.weforum.org/docs/WEF_InstitutionalBrochure.pdf. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ↑ „Our Mission”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. ↑ „RN Breakfast, 20th January 2023”. ABC listen (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  5. ↑ „6 takeaways from the 2024 World Economic Forum in Davos”. Quartz (în engleză). . Accesat în .
  6. ↑ Srivastava, Spriha. „I'm at the World Economic Forum and I'm blown away by the beauty of Davos”. Business Insider (în engleză). Accesat în .
  7. 1 2 Pigman, Geoffrey Allen (). The World Economic Forum – A Multi-Stakeholder Approach to Global Governance. London: Routledge. pp. 41–42. ISBN 978-0-415-70204-1.
  8. ↑ „Platforms”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. ↑ „Hundreds of ultra-short private jet flights to Davos revealed, as global leaders head into World Economic Forum”. Greenpeace International (în engleză). . Accesat în .
  10. ↑ Horton, Helena; reporter, Helena Horton Environment (). „Private jet emissions quadrupled during Davos 2022”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în .
  11. ↑ Pigman, Geoffrey Allen (). The World Economic Forum – A Multi-Stakeholder Approach to Global Governance. London: Routledge. pp. 6–22. ISBN 978-0-415-70204-1.
  12. 1 2 „The World Economic Forum – A Partner in Shaping History The First 40 Years 1971 – 2010” (PDF). World Economic Forum. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  13. ↑ „Davos at 50: a timeline of highlights”. World Economic Forum (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  14. ↑ Kellerman. p. 229.
  15. ↑ „1972s – The Triumph of an Idea – Building an International Organization for Public-Private Cooperation”. widgets.weforum.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  16. ↑ (înregistrare solicitată) "Interview: Klaus Schwab"Financial Times. 22 January 2008. accessed 29 August 2008 „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în .
  17. ↑ „The Magic Meeting Place”. Time. . ISSN 0040-781X.
  18. ↑ Lowe, Felix (14 January 2008). "WEF and Davos: A Brief History" Arhivat în , la Wayback Machine.. The Telegraph. accessed 25 January 2011.
  19. ↑ „The WEF's role in the rise of Vladimir Putin”. .
  20. ↑ „Why 9/11 reminds us we must respond to fear with openness”. World Economic Forum (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  21. 1 2 „WEF: Von Kriegspropaganda und Weltfrieden”. Handelszeitung (în germană). Arhivat din original la . Accesat în .
  22. ↑ „Remarks at the World Economic Forum”. US Department Of State (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  23. ↑ „CEO resigns”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  24. ↑ „WEF director resigns over undeclared fees”. SWI swissinfo.ch. . Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ „Global Corruption Report 2006 – Transparency International, Page 147” (PDF). Global Corruption Report 2006 – Transparency International. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  26. ↑ „Scandal At Davos”. Fast Company. . Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ Nussbaum, Bruce (). „The Scandal at Davos”. Bloomberg. Arhivat din original la . Accesat în .
  28. ↑ Atkinson, Claire (). „North Korea accepts invite to World Economic Forum”. New York Post (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ Keaten Jamey, AP (13 January 2016). "World Economic Forum revokes invitation to North Korea to attend the annual meeting in Davos" Arhivat în , la Wayback Machine.. U.S. News & World Report. accessed 14 January 2016.
  30. ↑ „World Economic Forum revokes invite to North Korea for Davos”. AP NEWS. . Arhivat din original la . Accesat în .
  31. ↑ AFP (15 January 2016). N. Korean fury over 'sinister' WEF Davos forum exclusion Arhivat în , la Wayback Machine.. The China Post. accessed 15 January 2016.
  32. ↑ P. S. Goodman (2017). "In Era of Trump, China's President Champions Economic Globalization" Arhivat în , la Wayback Machine.. The New York Times (News Analysis). accessed 17 January 2017.
  33. ↑ „WEF Davos 2018 highlights: Narendra Modi warns of three global threats”. livemint.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
  34. ↑ Speech by the President of the Republic, Jair Bolsonaro, at the Plenary Session of the World Economic Forum – Davos, Switzerland, 22 January 2019 www.gov.br Arhivat în , la Wayback Machine.. Brasil. Ministry of Foreign Affairs. accessed 20 July 2022.
  35. ↑ Taylor, Chloe (Jan 2019). Global tension is hampering our ability to fight climate change, Davos survey warns Arhivat în , la Wayback Machine. CNBC. accessed 22 January 2019.
  36. ↑ Tedeneke, Alem (). „World Economic Forum and UN Sign Strategic Partnership Framework”. World Economic Forum (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  37. ↑ Allassan, Fadel (). „2021 World Economic Forum to be held in Singapore instead of Davos”. Axios (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  38. ↑ „Special Annual Meeting 2021 in Singapore from 25–28 May”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  39. ↑ „World Economic Forum in Singapore postponed from May to Aug 17–20”. The Straits Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
  40. ↑ Clinch, Matt (). „World Economic Forum cancels 2021 meeting planned for Singapore”. CNBC (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  41. ↑ Meredith, Sam (). „World Economic Forum postpones Davos meeting on Covid uncertainty”. CNBC. Arhivat din original la . Accesat în .
  42. ↑ „May date planned for postponed WEF meeting”. Swissinfo (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  43. ↑ Zelensky urges 'maximum' sanctions on Russia in Davos talk, New York Post, 23 May 2022, accessed 25 May 2022 Arhivat în , la Wayback Machine.
  44. ↑ „World Economic Forum Annual Meeting 2022, Davos”. weforum.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
  45. ↑ Simmons, Stephen Fidler and Ann M. (). „Russia's Absence at Davos Marks Unraveling of Globalization”. The Wall Street Journal (în engleză). ISSN 0099-9660. Arhivat din original la . Accesat în .
  46. ↑ „World Economic Forum Annual Meeting 2022, WEF Davos Agenda 2022, Davos 2022 Forum”. Business Standard. Arhivat din original la . Accesat în .
  47. ↑ „Russian War Crimes”. Russian War Crimes. Arhivat din original la . Accesat în .
  48. 1 2 World Economic Forum Annual Meeting www.weforum.org Arhivat în , la Wayback Machine. 6 January 2023.
  49. ↑ Comunicat oficial al Forumului Economic Mondial – Departamentul de relații publice, public.affairs@weforum.org, 21 aprilie 2025.
  50. ↑ Platt, Eric (). „WEF clears Klaus Schwab of material wrongdoing”. Financial Times. Accesat în .
  51. ↑ „WEF clears Klaus Schwab of material wrongdoing; names interim co-chairs”. Financial Times. . Accesat în .
  52. ↑ „WEF clears Klaus Schwab of material wrongdoing”. Financial Times. . Accesat în .
  53. ↑ „Press Release: World Economic Forum Gains Formal Status in Switzerland”. . Arhivat din original la . Accesat în .
  54. ↑ „New Forum Center to Advance Global Cooperation on Fourth Industrial Revolution”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  55. ↑ „Centre for the Fourth Industrial Revolution Network 2022-2023” (PDF). World Economic Forum. ianuarie 2024. Accesat în .
  56. ↑ „The Leadership Team | World Economic Forum-The Leadership Team”. Weforum.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  57. ↑ „World Economic Forum, Governance and Leadership”. Arhivat din original la . Accesat în .
  58. ↑ „Leadership and Governance - World Economic Forum”. Arhivat din original la . Accesat în .
  59. ↑ „World Economic Forum, Leadership and Governance”. Arhivat din original la . Accesat în .
  60. ↑ World Economic Forum Announces New Board of Trustees World Economic Forum, press release of 25 August 2016 Arhivat în , la Wayback Machine.
  61. ↑ „Members | World Economic Forum-Members”. Weforum.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  62. ↑ „The Truth About Davos: Here's Why People Happily Pay $71,000+ To Come – And Why They'll Keep Paying More Every Year”. Business Insider. . Arhivat din original la . Accesat în .
  63. ↑ „Sky-high Davos summit fees leave multinationals feeling deflated”. The Financial Times. . Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la .
  64. ↑ "Q&A: World Economic Forum 2009"BBC News. accessed 25 January 2011
  65. ↑ Madslien, Jorn (). „Davos Man eyes investment opportunities”. BBC News. Arhivat din original la . Accesat în .
  66. ↑ Weber, Tim (26 January 2010). "A Beginners' Guide to Davos" Arhivat în , la Wayback Machine. BBC News. accessed 25 January 2011.
  67. ↑ „CNBC & FT Nightcap Draws the Crowd at WEF in Davos”. Financial Times. Accesat în .
  68. ↑ „Open Forum Davos”. World Economic Forum. Accesat în .
  69. ↑ „The Swedish Lunch at WEF 2025 – Celebrating 10 Years”. Swedish Chamber of Commerce. Accesat în .
  70. ↑ „Goals House Davos”. Goals House. Accesat în .
  71. ↑ „SAP at WEF 2025 – That's a Wrap”. SAP News. Accesat în .
  72. ↑ „Star-DJ Avicii (†28): „Sein Verlust hat unser Leben in zwei Teile gespalten"”. BILD (în germană). Accesat în .
  73. ↑ „Forum Closes with Call to Action: Globalize Compassion and Leave No One Behind”. . Arhivat din original la . Accesat în .
  74. ↑ „Forum's homepage”. Weforum.org. Accesat în .
  75. ↑ Reuben, Anthony (). „My first Davos – what I learned”. BBC News. Arhivat din original la . Accesat în . My first Davos – what I learned
  76. ↑ Sigalos, MacKenzie (), 'The Davos underground': A final take on the secretive parties of the world's rich and powerful (în engleză), CNBC
  77. ↑ „Kanaal van WorldEconomicForum”. YouTube. . Arhivat din original la . Accesat în .
  78. ↑ „World Economic Forum's Photostream”. Flickr. Arhivat din original la . Accesat în .
  79. ↑ „48th World Economic Forum Annual Meeting”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  80. ↑ Sigalos, MacKenzie (), 'The Davos underground': A final take on the secretive parties of the world's rich and powerful (în engleză), CNBC
  81. ↑ „Secure Hotel Badge – Davos”. Global Conversations. Accesat în .
  82. ↑ Howe, Dave (). „Creativity Can Save the World”. HuffPost (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  83. ↑ Declarația fondatorului Klaus Schwab potrivit căreia „nevoia de cooperare globală nu a fost niciodată mai mare”.
  84. ↑ „Building trust: Here's what you need to know about The Davos Agenda 2021”. Arhivat din original la . Accesat în .
  85. ↑ „Davos 2022: Who's coming and everything else you need to know”. weforum.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
  86. ↑ Falk, Thomas O. „Is the World Economic Forum still relevant?”. Al Jazeera (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  87. ↑ „World Economic Forum Annual Meeting 2025”. World Economic Forum. Accesat în .
  88. ↑ „World Economic Forum Annual Meeting 2026”. World Economic Forum. Accesat în .
  89. ↑ „Issues | World Economic Forum-Issues”. Weforum.org. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  90. ↑ Pigman, Geoffrey Allen (). The World Economic Forum – A Multi-Stakeholder Approach to Global Governance. London: Routledge. pp. 43, 92–112. ISBN 978-0-415-70204-1.
  91. ↑ „WEF – Financial Development Report”. World Economic Forum. Arhivat din original la .
  92. ↑ „Global Risks | World Economic Forum-Global Risks”. Weforum.org. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  93. ↑ Global Risk Report 2009 World Economic Forum Arhivat în , la Wayback Machine.
  94. ↑ Quinney, Marie. „COVID-19 and nature are linked. So should be the recovery”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  95. ↑ WEF New Nature Economy Report 2020 (PDF). World Economic Forum. ianuarie 2020. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  96. ↑ „Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services”. IPBES (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  97. ↑ „The United Nations Decade on Ecosystem Restoration: Strategy”. The United Nations Decade on Ecosystem Restoration: Strategy. United Nations Environment Programme. .
  98. ↑ D. G. McNeil Jr (2017). Donors and Drug Makers Offer $500 Million to Control Global Epidemics Arhivat în , la Wayback Machine.. The New York Times. accessed 20 January 2017.
  99. ↑ „What we know about the Wuhan coronavirus and urgent plans to develop a vaccine for it”. World Economic Forum (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  100. ↑ „WHO Coronavirus Disease (COVID-19) Dashboard”. covid19.who.int (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  101. ↑ „WHO declares coronavirus outbreak a global health emergency”. STAT. . Arhivat din original la . Accesat în .
  102. ↑ Pigman, Geoffrey Allen (). The World Economic Forum – A Multi-Stakeholder Approach to Global Governance. London: Routledge. p. 115. ISBN 978-0-415-70204-1.
  103. ↑ „Environment and Natural Resource Security”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  104. ↑ Schwab, Klaus. „Davos Manifesto 2020: The Universal Purpose of a Company in the Fourth Industrial Revolution”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  105. ↑ Black, Richard (20 June 2008). "Business Chiefs Urge Carbon Curbs" Arhivat în , la Wayback Machine. BBC News. accessed 25 January 2011.
  106. ↑ Szabo, Michael (19 June 2008). "Business Chiefs Call for G8 Climate Leadership" Arhivat în , la Wayback Machine. Reuters. accessed 25 January 2011.
  107. ↑ Belton, Teresa. „Why becoming a 'happily modest consumer' could help save the planet”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  108. ↑ „Circular Economy”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  109. ↑ „TopLink”. toplink.weforum.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  110. ↑ „Platform for Accelerating the Circular Economy”. Platform for Accelerating the Circular Economy. Arhivat din original la . Accesat în .
  111. ↑ „Members”. PACE (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  112. ↑ Shaping the Future of Environment and Natural Resource Security The World Economic Forum Davos 2017. accessed 16 January 2017 Arhivat în , la Wayback Machine.
  113. ↑ „New global initiative will help harness 4IR technologies tackle environmental issues”. Waterbriefing. . Arhivat din original la . Accesat în .
  114. ↑ Casey, JP (). „Project to sequence all genomes on Earth to begin in Amazon rainforest”. Drug Development Technology. Arhivat din original la . Accesat în .
  115. ↑ Hughes, Kristin. „3 ways we are making an impact on plastic pollution”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  116. ↑ Rooney, Katharine. „The story of two brothers who travelled through a river of trash and inspired a nation”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  117. ↑ Worland, Justin (). „How Davos Became a Climate Change Conference”. Times. Arhivat din original la . Accesat în .
  118. ↑ Pomeroy, Robin. „One trillion trees – World Economic Forum launches plan to help nature and the climate”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  119. ↑ Pomeroy, Robin. „What you need to know about Davos 2020: How to save the planet”. World Economic Forum. Arhivat din original la . Accesat în .
  120. ↑ „Launch of UN Race-to-Zero Emissions Breakthroughs”. United Nations Climate Change. United Nations. Arhivat din original la . Accesat în .
  121. ↑ „Transforming our systems together” (PDF). Race-to-Zero-Breakthroughs. United Nations. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Forumul_Economic_Mondial&oldid=17746539